„Încercăm să ajungem la ceva mai bun - nu neapărat ca muzicieni - dar ca oameni”. Simplitatea acestor vorbe ale lui Charles Michael Parks, basistul trupei All Them Witches, explică destul de clar de ce hard rock-ul pe care-l cântă acest grup e mai mult decît o reinventare a unei muzici cu mare priză la tinerii decadelor șase și șapte din secolul 20, cum ar putea suna la o primă ascultare
All Them Wiches, adică Robby Staebler, tobe, Charles Michael Parks, bas, voce (liderul grupului) Ben McLeod și Jonathan Draper, clape (până în octombrie 2018), e un grup din Nashville, statul american Tennessee.
E, în mai multe cuvinte, un grup blues/neo psychedelia/stoner/desert rock - adică ceva ce se putea auzi prin anii 1960-1097, doar că nu se numea exact așa.
Am aflat de la un cronicar muzical de pe rețea că una din influențele importante ale membrilor acestui grup sînt scrierile filosofului Henry David Thoreau, și că la fel ca acest scriitor All Them Witches cred în decuplarea de la lumea modernă.
Din cauza asta probabil, membrii trupei scriu, repetă și uneori înregistrează muzica pe care o cântă în cabane de lemn în natură.
„Vedem atît de multă lume în timpul turneelor, încît izolarea reprezintă mare parte din viețile noastre”, spune basistul Charles Michael Parks, adăugînd că se plimbă deseori prin păduri ca să înregistreze broaște cu un reportofon.
Iar bateristul Robby Staebler spune, citez: „De îndată ce ai lăsat în spate undele radio și zgomotul mașinilor, e mult mai ușor să creezi. Poți găsi ceva mai adînc în tine însuți.”
