Pe data de 29 octombrie 1956, la solicitarea guvernului Imre Nagy, trupele sovietice părăseau Budapesta. A doua zi, guvernul sovietic se angaja printr-o declarație să respecte întru totul suveranitatea și independența țărilor socialiste. Era, desigur, apanajul Moscovei să decidă cine se califică, și cine nu, ca socialist. Comportamentul binevoitor al lui Big Brother a fost mereu suspect. Până la urmă, Stalin fusese cel care a spus: „Un urs amabil este mai periculos decât un dușman”. Pe 4 noiembrie, tancurile sovietice erau înapoi, și cu o sete de răzbunare nemaivăzută...
Dar să o luăm puțin pe firul evenimentelor: pluralismul este restabilit și apar concesii nebănuite din partea sovieticilor. La ora 2:28 după-masa, pe 30 octombrie 1956, Imre Nagy anunța poporul maghiar despre înlăturarea domniei partidului unic și reinstituirea acelor partide care participaseră la coaliția democratică din 1945. Printre acestea, alături de comuniști, se mai numărau Partidul Micilor Proprietari, social-democrații și Partidul Național-Țărănesc. A fost creat un cabinet intern, care era compus din Nagy, Kádár și Géza Losonczy dintre comuniști, Tildy și Kovács dintre micii proprietari, Ferenc Erdei de la Partidul Național-Țărănesc, cu un loc rezervat pentru social-democrați. Această ultimă poziție i-a revenit Annei Kéthly. Nagy indica faptul că spera să înceapă cât mai curând negocierile privind retragerea tuturor trupelor sovietice din Ungaria și apela la sovietici să inițieze evacuarea forțelor lor militare din Budapesta.
Se pare că vicepreședintele Consiliului de miniștri sovietic, Anastas Ivanovici Mikoian, și secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist Sovietic, Mihail Andreievici Suslov, care s-au întors la Budapesta pe 30 octombrie pentru a evalua situația și a comunica cu liderii partidului maghiar, au căzut de acord că aceste manevre erau necesare pentru a menține controlul comunist al situației. Comitetul Central sovietic și Consiliul de Miniștri păreau să susțină premisa de bază a comunismului național într-o „Declarație privind baza dezvoltării și întăririi pe mai departe a prieteniei și cooperării dintre Uniunea Sovietică și alte state socialiste”, dată la data de 30 octombrie și publicată în Pravda a doua zi. Ea nota că „țările din marea familie a națiunilor socialiste își pot construi relațiile doar pe principiul egalității complete, respectului pentru integritatea teritorială, independenței și suveranității statale, precum și neamstecul în treburile interne ale altora”. Declarația admitea că au existat în trecut „dificultăți, probleme nerezolvate și greșeli grave, incluzând unele în relațiile dintre statele socialiste însele - violări și erori care au încălcat principiile egalității în relațiile dintre statele socialiste”.
Cu privire la Ungaria, Declarația reținea următoarele: „Guvernul sovietic și întreg poporul sovietic regretă profund faptul că evoluția evenimentelor din Ungaria a dus la vărsare de sânge. La solicitarea guvernului popular maghiar, guvernul sovietic a decis să trimită la Budapesta unități ale Armatei sovietice pentru a asista armata populară și autoritățile ungare în restabilirea ordinii în oraș. Convinși că prezența unităților armatei sovietice în Ungaria poate cauza o deteriorare și mai mare a situației, guvernul sovietic a dat ordine precise comandamentului său militar de a retrage unitățile armatei sovietice din Budapesta de îndată ce guvernul maghiar consideră necesar acest lucru”.
Pe de altă parte, Ferenc Fehér și Ágnes Heller spuneau cândva (vezi Hungary 1956 Revisited: The Message of a Revolution - A Quarter of a Century After, London: George Allen & Unwin, 1983) că „leninismul și-a început cariera istorică transformând războiul în război civil; doar că pe străzile Budapestei, întorcându-se cu o armată străină ca singur atu al lor, bolșevicii maghiari au închis cercul: au transformat războiul civil într-un război împotriva propriei populații. Acest element, mereu prezent în evenimente încă din primele ore ale zilei de 24 octombrie și mai apoi, a contribuit la furia maselor și înclinația lor spre violență... s-au simțit ofensați în sentimentele lor naționale”.
Meritul lui Imre Nagy rămâne însă acela de a fi permis resurecția societății civile, după nenumărate înjosiri și umiliri. A fost un politician aparte, din specia celor care resping machiavelismul și bizantinismul în politică. A avut principii și a fost ucis pentru că nu a acceptat să le terfelească...