O trupă cu adevărat rară astăzi: Kingston Wall, un trio de rock progresiv psihedelic din Finlanda, condus de ghitaristul, compozitorul, textierul Petri Walli, acompaniat de Jukka Jylli, la bas, și de Sami Kuoppamäki la tobe.
Format în 1987 la Helsinki, grupul a lansat doar trei albume, „I” în 1992, „II” 1993, și „III Tri-Logy”, în 1994, iar muzica de pe aceste discuri documentează drumul de la un hard-rock agresiv și dinamic, la un sunet apropiat de techno, trecînd prin texturi de proveniență orientală.
Sînt cronicari muzicali care spun că deși în muzica lor se aud influențe Led Zeppelin și Jimi Hendrix, Kinston Wall au un sunet propriu, aparte, venit în primul rînd din improvizațiile surprinzătoare ale ghitaristului Petri Walli.
După ce au dat un ultim concert în decembrie 1994 într-o închisoare, Walli a decis desființarea grupului. Șase luni mai tîrziu, el s-a sinucis sărind din turla unei biserici.
În scurta sa existență, Kingston Wall nu au dobîndit mai mult decît o faimă de nișă, au cântat o singură dată în străinătate, la un festival în Estonia, iar albumele lor au fost lansate în tiraje mici, la casa de discuri proprie, numită Trinity.
Faima și influența acestei trupe aveau însă să crească după desființarea ei mai ales din cauza Internetului, iar albumele ei sînt acum considerate rarități valoroase.
Au chiar apărut trupe care le recântă piesele, și mulți finlandezi spun că Kingston Wall e cel mai bun grup de rock al Finlandei.
Noi ascultăm acum „I’m Not The One”, de pe albumul „I”, urmat, în varianta pentru internet a acestui articol de un foarte interesant cover hard-rock psihedelic al unei piese disco de mare succes lansată de Donna Summer în 1977, „I Feel Love”.
Căutați așadar dicționarul de sunete rare la EuropaLiberă.org.
