Cel cu toate valorile
Toți avem nevoie de un prieten – să rîdem cu el, să plângem cu el, sau ca să ne uităm la serialul „Prieteni”, în care toate problemele se rezolvă mai devreme sau mai tîrziu, pentru că prietenii se ajută între ei. Prietenii își împărtășesc experiențele, gândurile și valorile - și dacă nu au toți aceleași valori, stau și-i ascultă pe ceilalți și după aceea discută respectuos.
Dar în Vest nu sînt prieteni; singurul lor scop este să distrugă Estul și să-și răspândească propria lor propagandă. Asta este ceea ce mediile pro-Kremlin vor ca audiențele lor să creadă - iar firele narative pe care le folosesc în acest scop ajung pînă la discursul de ură.
Cel cu comunitatea LGBTI
Unul din motivele recente pare să fi fost Ziua mondială împotriva homofobiei, transfobiei și bifobiei celebrată în 17 mai. Când ambasada britanică de la Minsk a arborat un drapel curcubeu pe clădirea sa în acea zi, ca să promoveze drepturi egale pentru comunitatea LGBTI, mediile pro-Kremlin au acuzat Marea Britanie că „scuipă pe valorile tradiționale bieloruse” și că se „comportă ca și cum s-ar afla pe un teritoriu ocupat”. Comunitatea LGTBI a fost și ea atacată cu povești despre „Fascismul gay în Europa” și avertismente despre „europeni (inclusiv Ucraineni) perverși, fumători de marijuana, care legalizează prostituția și tolerează pedofilia”, și care vin la Minsk ca să organizeze sodomie în timpul Jocurilor Europene. A propos, unul din personajele secundare din „Prieteni” a fost și la Minsk. Coincidență? Noi așa credem.
Nu ne face deloc plăcere să anunțăm că nu e prima dată când întîlnim astfel de povești. „Valorile trădate” este unul din cele mai comune fire narative folosite de instituțiile pro-Kremlin, și în baza noastră de date există o mulțime de cazuri de dezinformare despre acest subiect; scopul lor este de a sădi frica de necunoscut, pentru a-i face pe oamenii din Rusia, Bielorusia sau Ucraina să le fie teamă că-și pierd valorile și tradițiile. Chiar dacă această amenințare nu există, iar UE crede că e loc pe lumea asta pentru fiecare cultură, tradiție și credință, mesaje lrdespre presupusa decădere morală a Europei, propagarea de către Europa a perversiiunii, a feminizării bărbaților și a exportului de sodomie sînt răspîndite de toate instituțiile pro-Kremlin.
Cel cu narativele naziste
Într-o altă notă, se pare că infamul website News-Front a decis să exploreze „tradițiile vechi” ale antisemitismului. Potrivit News-Front, scopul religiei evreiești ar fi să-i extermine pe toți ne-evreii. Același site încearcă de asemenea să demonstreze că liderii militari americani consideră „evreitatea organizată” o amenințare la adresa Statelor Unite și a lumii occidentale.
Un articol anterior de pe News-Front reușește chiar să combine cele două „amenințări” pe care le-ar constitui comunitatea LGBTI și cea evreiască într-una singură, lăudîndu-i pe naziști că au scăpat Germania de „Pionierii evrei ai degenerescenței sexuale din Berlinul anilor 1920”. Nu trebuie însă să vizitezi website-uri marginale ca să fi „stropit” de retorică anti-semită. Televiziunea de stat din Rusia își urmează propria tradiție perversă de a descrie Ucraina ca fiind nazistă în toate felurile. Iar potrivit presei de la Kremlin, președintele evreu și premierul țării servesc doar de „acoperire”.
Teoriile conspirației fără nici o dovadă îi pot uneori aduna împreună pe oameni ca prieteni – dar în lumea dezinformării asta e posibil doar dacă acei prieteni sînt pro-Kremlin și anti-Vest. Dacă proverbul că poți cunoaște un om după ce preteeni are e adevărat, concluziile sînt ușor de tras.
Cel cu monstrul marin
Potrivit instituțiilor de presă pro-Kremlin, NATO a avut și ea recent nevoie de un prieten. Mai multe mijloace de informare în masă au publicat o poveste despre cum presa scandinavă a încercat să-i facă pe finlandezi mai prietenoși față de NATO descriindu-i ca fiindu-le frică de Rusia. Asta din urmă trebuie să fi avut succes, din moment ce Garda de coastă finlandeză trebuie să fi devenit atît de schizofrenică încît a confundat un iaht rusesc cu un monstru marin. N-a durat mult pînă s-a dovedit că toată povestea era o distorsiune a unei postări pusă pe Twitter de Garda de coastă finlandeză. E aproape ca în „Prieteni”, când Phoebe inventează povestea cu falanga stîngă stricată pentru a o convinge pe Rachel să se dea jos din avionul spre Paris. O analogie dubioasă? Da, exact ca și cazul de dezinformare însuși.
Cel cu toți ceilalți
Se va termina vreodată această spirală a dezinformării și discursului de ură? Există oare o lume în care instituțiile de presă pro-Kremlin să-și dea seama că au mers prea departe? Pentru că răspunsul la această întrebare e mai ușor de găsit în ficțiune decît în realitate, să apelăm din nou la „Prieteni”. O opțiune ar fi scenariul episodului „The One with All the Haste”, în care Monica și Rachel și-au dat seama că au mers prea departe cu pariul lor, dar numai după ce au avut de suportat consecințele. Se simțeau prea tari când jucau împotriva lui Joey și Chandler; au pierdut și au fost nevoite să se mute în apartamentul mult mai puțin primitor al băieților. Cu toate acestea, diferența e că institituțiile de presă pro-Kremlin s-au gândit la consecințe: discordia între imaginarul „noi” și imaginarul „ei”, emoțiile negative (pentru că pot fi mai ușor amplificate), și disensiunile din comunităților europene, în timp ce ne alimentează cu conținut contrafăcut și de ură. Depinde însă de noi dacă îi lăsăm să facă asta - și dacă avem grijă de un mediu în care toată lumea să se poată simți bine. Între prieteni.
Articol publicat pe site-ul EU vs Disinfo tradus de Lucian Ștefănescu