Cu ani în urmă, fosta ambasadoare cehoslovacă la Washington și fostă purtătoare de cuvânt a Cartei 77, Rita Klímová (1931—1993), îmi povestea despre rolul lui Mihail Gorbaciov în facilitarea, ori, dacă vreți, înlesnirea transformării revoluționare din 1989: „El nu a fost o condiție suficientă, dar cu siguranță una necesară”. Rita fusese căsătorită cu Zdeněk Mlynář (1930—1997), unul din ideologii de vârf ai Primăverii de la Praga și fostul coleg de cameră al lui Gorbaciov în perioada studiilor de drept de la Moscova. Reputatul politolog american William Taubman a publicat în 2004 o formidabilă biografie a lui Nikita Sergheevici [Hrușciov] (Khrushchev: The Man and His Era, W. W. Norton & Company, 2004). El recidivează în această toamnă cu extraordinara poveste a vieții și timpurilor lui Mihail Sergheevici [Gorbaciov] (Gorbachev: His Life and Times, Simon & Schuster, 2017), o carte despre rolul ideilor în istorie și despre transformarea unui om din aparatcicul leninist al tinereții într-un susținător al pluralismului și libertății. În absența apostaților, tiranii ar domni pentru totdeauna.
William Taubman mai publicase în ianuarie 1990, împreună cu soția sa Jane (care este și biografa regizoarei Kira Muratova), o minunată carte intitulată Moscow Spring (Primăvara de la Moscova). Ambii trăiseră și relataseră cât se poate de captivant despre acea perioadă când pragul posibilului începea să fie trecut în fiecare zi, uneori din oră în oră. „Vor publica ei Întuneric la amiază?” Da, au făcut-o. „Vor publica ei Arhipelagul Gulag?” Da, au făcut-o.
O glumă care circula în întregul Bloc sovietic la acea vreme surprindea esența celui de-al doilea, cel definitiv, Dezgheț: „Care este diferența dintre Primăvara de la Praga și perestroika lui Gorbaciov?” „Douăzeci de ani...” Pionier al studiilor despre Gorbaciov, politologul de la Oxford Archie Brown scria despre „The Gorbachev Factor” (Factorul Gorbaciov). Aluzia la romanul din 1978 al lui Graham Greene, The Human Factor, este inconfundabilă. Iar acum, William Taubman revine în atenție cu detalii psihologice indispensabile menite să explice de ce anume s-a angajat ultimul secretar general al PCUS într-un efort donchișotesc eroic de a rezolva cvadratura cercului politicii sovietice.
Este o carte care va face carieră în studiile sovietologice și despre care au apărut deja recenzii favorabile din partea unora din cele mai respectate nume ale disciplinei. Istoricul britanic Robert Service, de pildă, actualmente senior fellow la Hoover Institution/Stanford, biograf al lui Lenin, Stalin și Troțki, scria în urmă cu câteva zile că unul din paradoxurile istoriei sovietice este „faptul că Mihail Gorbaciov, care a făcut mai mult ca orice alt lider de la Kremlin spre a-și arăta latura personală lumii spectatoare, și-a ocolit biografii”. Și, continuă profesorul emerit de istorie rusă de la Oxford, „nimeni înaintea lui William Taubman nu a reușit un portret psihologic atât de profund... Taubman și-a dedicat mulți ani strângând informații direct de la sursă, de la omul însuși. Trebuie că nu i-a fost ușor. Când l-am întâlnit pe Gorbaciov la începutul anilor 1990, mi-am distrus și-așa subțirea șansă de a-l face să se deschidă atunci când i-am menționat că fac cercetare despre Lenin. Gorbaciov a închis pe loc ceea ce a simțit că poate fi o conversație stingheritoare. Taubman, pe de altă parte, i-a câștigat lui Gorbaciov cooperarea totală, chiar dacă omul însuși îl avertizase, «Gorbaciov este greu de înțeles»”.
William Taubman a scris o carte care încearcă să răspundă —și pare că o face cel mai bine din toate până acum— la întrebarea pe care o lansează legitim și David E. Hoffman în recenzia sa din Washington Post: „Cum anume a fost posibil ca un fiu de țărani dintr-o îndepărtată provincie a Uniunii Sovietice, care a ajuns la Moscova la Universitatea de Stat «arătând și sunând precum un mujic», care a devenit șef regional al partidului comunist la Stavropol, un protejat al liderului KGB Iuri Andropov și care a continuat să «țină volume însemnate din operele complete ale lui Lenin pe birou», să treacă Uniunea Sovietică peste abis, să pună capăt Războiului Rece și să înfrângă chiar ideologia comunistă pe care o studiase atât de silitor în cărțile lui Lenin?”