Aflăm din dicționar că, în muzică, o notă fantomă (ghost note, în limba engleză) este o notă muzicală cu valoare ritmică, dar care nu are un timbru perceptibil, când e cântată - iar auditoriul mai degrabă o simte, decît o aude. O astfel de notă e interpretată la instrumentele cu coarde, de exemplu, cu o coardă mută, care sună mai mult a percuție.
Percuția este nucleul unei trupe din Dallas, statul american Texas, care se numește chiar așa, Ghost-Note, și a fost înființată în 2015 de bateristul Robert „Sput” Searight și percuționistul Nate Werth, doi foști membri ai unei trupe de jazz americane cu multe premii Grammy, Snarky Puppy.
Muzica celor de la Ghost-Note (au cântat vineri 5 iulie la Jazz in the Park în Cluj) e descrisă drept funk, jazz și hip-hop - dar Searight și Werth afirmă că doresc să se concentreze pe ceea ce ei numesc a „conscious funk”.
Un funk „conștient” ar putea să însemne că muzica e construită în jurul secției ritmice, toate celelalte instrumente, saxofoanele, ghitările, claviaturile , basul devenind cumva subordonate tobelor și percuției.
Toate astea se leagă cumva de o tendință vizibilă în anii din urmă în Statele Unite, la Makaya MCraven de pildă, dar mai ales în Marea Britanie, la trupe despre care am vorbit la Dicționarul de sunete rare: Matthew Halsall & The Gondwana Orchestra, Mammal Hands, GoGo Penguin, Sons of Kemet, Theon Cross Trio, sau Ezra Collective.
Mi s-a spus că acel concert Ghost-Note de la Cluj a fost atît de bun, încît cel puțin una dintre spectatoare a decis să renunțe la bere, deși era foarte cald, de teamă să nu fie nevoită să meargă la toaletă în mijlocul concertului.
Noi ascultăm acum „Swagism”, care dă titlul albumului lansat în 2018, cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol ea va fi urmată de „Weedie B. Good”.
Tot acolo veți găsi o secvență video în care Ghost-Note vorbesc despre cum au creat muzica de pe „Swagism”.
Căutați deci Dicționarul de sunete rare la EuropaLiberă.org.
